E 17.
Pe strada Medelnicerului miroase a foc incins. Cateva vinete au fost aranjate dupa marime pe un gratar innegrit de mirosuri, de pofte, de asteptari crescande. Stau cuminti si suculente.
Un batran in pantaloni scurti si tricou cu peisaj hawaiian, desenat alandala (tricoul sau batranul?!), flutura o bucata de carton sa inteteasca prima devorare: a focului. Si alunga mirosul, poate si vinovatia prin vecini flamanzi. Imi imaginez in spatele ferestrelor, femei si copii plescaind de nerabdare.
Sfaraie prima vanata...incepe sa ingane vreo incantatie, vreun blestem sau poate vreo binecuvantare a pamantului. Se scurge sucul aromat si un pic amarui pe carbunii incinsi.
Barbatul are si un pahar de vin in mana, mai soarbe din cand in cand si exclama multumit: "Ah...!" dupa fiecare inghititura binemeritata ce ii ascute simtul de pradator. Supune prada neputincioasa. Si o tintuieste cu o furculita stirba, amenintand-o din cand in cand si cu un cutit cu care o mai cresteaza.
Se apleaca apoi in gradina. Apuca o ceapa care se inversuneaza si mai trage de un firicel de pamant, maraie ca o dihanie. "Treci incoa' la tata", o mangaie multumit batranul. O sterge bine de un prosop curat, agatat printre rufe, camasi, fete de perne cu model brodat.
Stau in fata portii si ma uit uimita la cuta lui de pe frunte, imi duc mana pe chipul meu si simt ca o port si eu, e si a mea...Si stiu ca e un tata al fiecaruia in acel batran, un tata purtat si proiectat in orice trecator...apoi dus si plimbat prin lume.
Aud puternic cum dintii lui vanjosi musca din paine si simt ca si departarea musca din mine.
Gasitul meu batran, am intarziat...?
Lu
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu