Acorduri de trompeta ghidusa si cateva petale de floarea soarelui intr-un bol cu apa limpede...
De dimineata, de la 4, asculta Joe Dassin si se plimba cu privirea de la usa, la cartea cu "frantuzisme" de la Institutul francez, la pisica Lili si... se opri asupra unei umbrele. O deschise, asteptandu-se sa o gadile picaturi vechi de 30 de ani. Mirosea a ploaie pusa "la pastrare", intocmai ca un borcan bun de dulceata...
Si incepu sa taie, cu o foarfeca putin ruginita, materialul umbrelei...sa decupeze dungile maronii brazdate de un oranj suculent. Acum...ingredientele: din camara inchisa cu cheie de fier, se ia o bucata de cearsaf, se pune si o mana de fulgi de gaina scosi cu penseta din vreo perna umflata si se indeasa in materialul proaspat pregatit. Dar...mai lipseste ceva...nu e foarte imbietoare umplutura. Poate tocmai pentru ca e un amestec, nu se leaga, fiecare "condiment" are tabieturile sale. Da, cum era sa uite? Strecura putina levantica uscata, intocmai ca un sambure in fruct. Cum ar fi fructul daca nu ar avea pe ce sa se sprijine? O pasta deloc ferma si fara poveste roditoare. Asa...cu un ac mare se aseza la masa...Isi puse un degetar rosu pe deget sa pacaleasca acul insetat. Si incepu sa coasa o perna, sa uneasca varfurile, sa le potriveasca. In mijloc puse un nasture de la o fusta, iar in colturi cativa ciucurei aurii.
Da, o perna turceasca se ascundea in umbrela.
Flamanda o mai fi fost umbrela de inghiti tot ce se adapostea candva, iar perna inghiti inca o zi care inghiti o melodie care inghiti...Unde e ea?
Lu
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu