Dupa-amiaza lenesa

E cald in casa...se lipeste aerul de orice si cu greu ne putem misca.
Ma agit din camera in camera si iti zic ca am inventat un nou sunet:"giî". Il repet la nesfarsit, lovindu-l de cuvinte, sufocandu-l intre vocale si el nu-si gaseste locul. Pentru ca nu are unul. Sap intre definitii si denumiri, le lungesc pana se dilata vorbirea, gandirea, camera.
Ma asez pe scara unde e mai racoare...Si sunt "cu un om" mai aproape de pamant. Se aud voci dedesubt pentru ca suntem asezati pe straturi si fiecare isi dramuieste spatiul in asa fel incat sa nu cada peste cineva sau sa ii cada cineva in viata, pe noptiera, pe pres. Sa nu cumva sa se amestece visele, mancarurile, corpurile, randuielile.
De la doi miroase a supa..Mancarea se imprima pana si pe rochia mea in carouri. Pare o fata de masa, intocmai ca la restaurantul din colt, unde mai gasesti cate o halba de bere rece, cu picaturi prelingandu-se lenes. In fata halbei, motaie, probabil, un domn cu ochelari cu rama aurita si inscriptie gravata de ani de zile. El poarta o cravata prinsa cu ac asortat, pantaloni cu bretele subtiri, sandale decupate. In fata lui e o doamna coafata, cu parul prins in coc, pudrat. E imbracata cu un taior vernil si stransa la mijloc cu o curea de antilopa. Sunt simetrici si totusi nu se intalnesc vreodata. Ea scoate o batista parfumata din geanta cu dantela si o aseaza in buzunarul lui. "Asa, sa fii domn bine...". Cu un evantai din santal spinteca aerul , usor absenta. O musca hipnotizata se pleaca in fata inaltimii de necuprins a mainii umane. Franturi de dialog:
"Um..."
"Hm..."
"Saa..."
"Da..."
"Ai zis ceva...?"
"A...nu..."
"Mi s-a parut..."
"Poate ai auzit spuma din pahar..."
Un caine ii priveste indiferent si stiu ca e acelasi care se uita acum zeci de ani, in gradina, la o domnita ce isi sufleca manecile sa spele cu furtunul vreun copil nazdravan.
Pe scara nu a mai ramas decat un miros de supa proaspata...si un sunet sorbind-o.

Lu