Dans

Prind o esarfa albastra cu buline maro in fereastra dintre mine si tine.
Camera devine un acvariu cu apa grea, in care miscarile pretind un efort de rupere de propria fiinta. Planta din ghiveci incepe sa se unduiasca firav. Asez o patura bej pe jos. E ca nisipul fin in care te adancesti luand cu tine tot ce ti s-a prins de brate, de par, de haine, pana si scaunele cu trei picioare, chiar si lampa cu abajur din hartie manuala.
Ascult Idir si pare a canta din mine. Incep sa dansez cu mainile, cu degetele strabat orice acord intr-un dans lent. Ma indepartez de miscarea de dinainte care ramane vibrand in aer, o las sa ma caute, sa ma presimta. Ma intorc in mijlocul ei si o iau in brate.
Port bratara romana si trei inele de argint ce imi lasa inscriptii pe piele. Parul l-am desfacut si miroase a miere.
Argintul scoate un sunet de adulatie si pare un imn ce strapunge peretii. Si camera se micsoreaza, ma apasa zidurile pe ochi, pe gene. Se cauta si incerc sa le arunc inapoi cu miscari rotunde ale bratelor. Dar ele se lovesc de locul initial si revin cu si mai mare putere, o putere marita a dorului. Lumina se joaca cu propria-i umbra, deseneaza, se razvratesc. Ascunzandu-se, amandoua sterg putin cate putin din mine.
Nu ma mai stiu, devin forma unei voci si sunetul unei miscari.

Lu