Privesc pe geam in bucataria din fata casei, acolo unde nu vad vreodata pe cineva, ci doar obiectele miscate, mancarea aburinda, florile udate, firmituri pe marginea pervazului. Cateodata se deschide usa de la cuptor...Pare ca e o taina in acea camaruta, o taina ce leaga intre ele schimbarile fara de constiinta...Acolo lucrurile se intampla, lingura de lemn cu spuma se intampla, solnita la fel, prajitorul de paine putin ars pe partea dreapta...dar fara de noi, fara de materie, fara a fi umplute cu vreun sens precar. Totul pare a se juca nastrusnic in absenta mea...si ma gandesc ca pana si o clipire de gene ne desparte...pe mine de joc, jocul de obiecte, obiectele de ele insele.
Acolo miroase a vechi, un vechi dulceag, ca vinul bun ce capata o aroma din ce in ce mai parfumata pe masura ce este uitat...
Intind brusc mana si ma lovesc de geamul plin de imagini...vroiam sa ating perdeaua de dantela. Se ridicase in adierea unei rasuflari si ma imbia cu un colt de tarta, un borcan cu miere. Mai mult imaginate...de mine sau de pisica, cine mai stie?
Si mi se rostogoleste o lacrima sanatoasa, plina de fericire.
Imi zic timid: poate ca geamul e plin de imagini, nicicand atat de aproape sau atat de departe.
Si daca il sterg putin cu maneca, dispare tot? Nu... se imprima pe altceva, pe retina, pe maneca, pe lacrima...rostogolindu-se spre alte lumi, alte...
Lu
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu