Bucurestiul infloritor...
Ma gandesc uneori ca exista o randuiala a fiecarui loc si a fiecarui timp in care intersectiile dintre dimensiuni spatiale, temporale te rup din cotidianul propriei fiinte, alteori te strabat si te fragmenteaza....poate ca devii Neom...
Iata, de pilda, cum privirea mea a intalnit la 22:18 florareasa din Romana. Ma atragea acolo un miros proaspat de tamaie si nu stiam de oamenii raspandesc mireasma, de e o mustrare, o binecuvantare, o chemare, sau o adiere...Si m-am apropiat curioasa. Era multa culoare in jur, o "culoare a sunetelor"... femeia oachesa a rasarit de dupa un buchet cu liliac zburlit, tintuindu-ma cu nespusele.
"Don'soara...ia zambile de 1 leu..."
"Dar..."
Ea ma fulgera cu coada ochiului.
"Hai, maica, sunt stropite cu aghiazma."
"Da...? Cum asa?"
"Is smerite. Is flori rupte de sub picioarele Domnului..."
"...binecuvantate...?"
"Te pazesc de rele. Sa nu gandesti rau in preajma lor, ca se ofilesc...ce sa-i faci. Asa se stie omu' rau si omu' bun."
Ingandurata am zis:
"Si daca ii aflam, ce facem cu cei rai?"
"Ei...se ofilesc si ei, vazandu-se numai..."
Amutita, m-am strecurat printre calele insinuante. Si am uitat sa o intreb cine ajunsese la picioarele Domnului...
Lu
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu