Rasfoind

ATUNCI albumul lui Grigorescu statea lenes la capul patului si veghea. Ma intrebam daca vreodata in bucuria simplitatii a simtit lucrurile departe? Pana si cana pe care "Nicu" punea mana sau mesteacanul pe care privirea-i zabovea. Infinit departe...cu straturi de vopsea si straturi de lumi lucioase. A se privi muzica dinauntru, a se minuna de vantul care indoaie picioarele boilor.
ACUM cd-ul cu apa ... Se intinde intocmai ca un copil nazdravan pana la mine. In carcasa sunt cateva cochilii de melci si bucati de scoici nedormite. De fiecare data cand il ating, am impresia ca pot atinge graiul marii. Prima melodie se invarte...
CANDVA se vor rasfoite si frunzele plantei. Sunt de un verde crud dar ferm. Imping spatiul...De ce oare cresterea ei imi face cerul mai inalt, tot mai inalt?

Lu

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu