Ingemanare

Dialog cu Minu

M: Esti atat de eu incat zambesc zambetul tau..
L: Zambetul de nezambit al unui ceas netrait…
M: Tu stii de ce avem noi gropite mici in obraji?
L: Pentru ca, inainte de a fi, am apasat cu degetele curioase…
M: Pentru ca m-ai sarutat sa pot plange plansul vietii…
L: Minule, dar nasul de ce-l ai ridicat putin…?
M: Sa-l intalnesc pe al tau. Sunt in cautarea ta.
L: Si sprancenele, Minu, le avem stufoase. E aceeasi pecete a familiei ce-mi esti?
M: Da, Lu, iti sunt pornirea…
L: Pornirea de a te presimti…
M: Lu, dar de ce te-ai nascut inaintea mea?
L: Sa pregatesc lumea pentru sarbatoarea ta.
M: Am venit cu ochii mei verzi sa te imbratisez.
L: In ziua in care te-am invatat sa legi sireturile…
M: Tu tineai nodul cu degetul si eu te-am prins cu o funda mandra.
L: In seara in care eu priveam in stanga, tu in dreapta si strigate fiind, ne-am intors una spre cealalta, lovindu-ne usor cu dorul de noi.
M: In dimineata in care te trageam de sosete sa te trezesc la mine...
L: Si eu te trageam cu soseta inapoi spre a te odihni...
M: In anii in care suflam in lumanarile din tortul fericirii tale…
L: Si eu furam floarea fondanta din al tau…
M: In amiezele in care asezam timbre cu penseta…
L: Si in cele in care priveam farul de nestins…
M: Pana si de lumina…
L: In orele in care imparteam cate o paine si miroseai a aburi…
M: Mancam incet, tinand cu maneca o bucata mare si implinita…
L: Suflam sa poti inghiti usor…
M: Si eu sorbeam suflul tau inmiresmat…
L: Ingemanat...
M: ..Luminu

Lu