UNCHIUL M.
La o nunta, ma jucam cu Minu printre scaune, luam bomboane si le mestecam repede sa mai putem ajunge si la urmatoarea...inainte sa fie luata de altcineva. Amandoua aveam coronite cu flori de miresica in par si rochite rosii de catifea. Simteam ca eram ale cuiva, ca apartineam una alteia si eram cuprinse de familie. Venise si unchiul M., cu a lui sotie, tanti T.
Imi aminteam cum se auzea un cantec vesel si intepreta striga nadusita la microfon:
"Cine-si inseala nevasta, sa se ridice acum ori niciodata!" Parea amenintatoare si jubila printre complici. Era asa micuta ca se pierdea, acoperita fiind de vocea-i puternica. Muzicantii trageau de instrumente, le articulau cand acestea se impotriveau cu vreo coarda sarita peste maini umflate de oboseala.
Unchiul M. era prins intre urari, pecetluiri si nu daduse importanta versurilor, aproape dialogului. Sotia lui, amuzata, ii soptise:
"M., ridica-te, spun ceva de zodia ta!"
Iar jovialul nostru "mustacios", dadu scaunul la o parte si spuse candid:
"Eu!!! Aici!!!"
Condamnatul nevinovat flutura un servetel alb de pace deasupra capului.
Iar azi...a ramas o caseta de la acea nunta.
O vad si te revad, unchi al copilariei. Zambeai si atunci, zambesti si acum, ne purtai intr-o imbratisare puternica si continua pe toti.
Azi, ca si la varsta fara ani...
Lu
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu