Si cercuri si lumini si ceruri...

Si hai sa ne iubim, imi zise intr-o noapte cu "luna intreaga".
Pe un cer fumuriu bucurestean ne urmarea o luna intregita de iubire, ploua zgomotos in Herastrau si sareau picuri liberi.
O sa te duc, povestea el recalcitrant, sa vezi caii ce inoata in apa, se ridica usor si sunt urmati de altii, sunt inghititi de cei vin in urma lor si se scufunda glorios...Am putea sa privim ani intregi valurile Herastraului si sa auzim nechezatul lor frematator.
Dar...nu vreau sa nu te pierd in versuri si lirism de 12 noaptea in parcurile magice ale Bucurestiului, hai pe Dorobanti mai bine sa zambim tacuti in fata vitrinelor, restaurantelor cu usi inchise. O sa iti povestesc acolo de colega mea din facultate ce se uita fermecata la faruri de masini si repeta un imn: "Ce de masini, ce de lumini...".
Mi-as dori sa ma vrei pe mine sau un oras , nici tu nu ai mai sti pe cine. Priveste cofetaria lucioasa de peste drum, crezi ca ne va tine minte? Poftesc sa rad cu gura plina de eclere si savarine, sa ai buzele indulcite de vreun sirop de capsuni...Mai stiu ca tie iti place cremsnitul , da... la Casablanca intr-o primavara, galant iti voi deschide usa...si o sa te invit in gradina ...de toate iti voi lua, caci ce rost are sa ai masura intr-un Bucuresti al tau? Poseda-l! Ah, simt ca te indemn sa faci legamant magic cu tot ce inca nu stii de aici...dar o sa te invat, iubita mea cum sa astepti metroul de 23:45 sperand sa mai vina, cum sa traversezi pasajul de la Victoria ametita de mirosul merdenelelor calde si a placintelor cu branza dulce si stafide, sa nu te zbati pentru un loc din metrou pentru ca te linisteste sa fii leganata, cum sa cobori pe la Izvor si sa hoinaresti...sa aduni inimi de peste tot...O sa...
Avem atatea amintiri netraite inca...intr-un Bucuresti ce te-a asteptat mereu sa-l indragostesti de tine.

Lu