POARTA-mi-te







Purtand ultima caramida, cea care misca zidirea

Lu

RATB




Cand o strada devine o casa, pe ferestrele careia te poti uita si vedea interioare de incaperi si de oameni,viiitorul dureaza pana la prima intersectie. Atunci incepe prezentul. La primul cuvant rostit, primul strigat de furie, prima alungare mai apare chipul insuficient al unui trecut mereu ascuns, mereu al tuturor...

Minu

Rasfoind

ATUNCI albumul lui Grigorescu statea lenes la capul patului si veghea. Ma intrebam daca vreodata in bucuria simplitatii a simtit lucrurile departe? Pana si cana pe care "Nicu" punea mana sau mesteacanul pe care privirea-i zabovea. Infinit departe...cu straturi de vopsea si straturi de lumi lucioase. A se privi muzica dinauntru, a se minuna de vantul care indoaie picioarele boilor.
ACUM cd-ul cu apa ... Se intinde intocmai ca un copil nazdravan pana la mine. In carcasa sunt cateva cochilii de melci si bucati de scoici nedormite. De fiecare data cand il ating, am impresia ca pot atinge graiul marii. Prima melodie se invarte...
CANDVA se vor rasfoite si frunzele plantei. Sunt de un verde crud dar ferm. Imping spatiul...De ce oare cresterea ei imi face cerul mai inalt, tot mai inalt?

Lu

"Poate ca n-o avut zile de la Dumnezeu..."

Pentru M.

Ti-am sarutat inima cu un sigiliu. Tu uita-l, ca sa se poata adanci in tacere...
Lasa-te prins de orice si purtat de lumi ireale, batut de timp...Tac si eu..deja simt clipele dintre noi ingropandu-ma. Mi-au acoperit mainile, picioarele. Mai e pieptul...se zbate inca. Si nasul ridicat spre cer. El va fi ultimul pentru ca mirosul tau mi-a intrat in carne.
"Printeso...nu am simtit ca l-am apucat pe Dumnezeu de picior, ci l-am imbratisat cu tot..."
"Minunea unei vieti..."
Noaptea te cuprind cu mainile, ma cuibaresc la randu-mi pe spatele tau calm. Intocmai ca nuca si miezul ei, rostul ei.
Stiu ca ma privesti: daca imi indoi degetele, inseamna ca imi este frig si ma invelesti cu tine...daca nu...inseamna ca imi e bine in sfarsit ....e bine...
M-ai invatat sa ascult frunzele si rotile masinilor, si praful ridicandu-se...si simt acum ca imi vorbesti prin tot...Ca lumea este pentru ca tu sa poti trai...eu sa ii multumesc...intr-o uimire resemnata.
Te las acum...Cu mine in piept. Eu bat tare in tine si tu in mine.
La capete sa fie...pe 172012.

Lu

Deschide!!!

Cantam pe strazi melodii ale unor 90’ sau poate si cativa “80 presarati in ’70… Si strigam cat pentru a rasuna in fiecare.
“Concert la iarba mare…”
Taiam aerul cu cuvinte, cu miscari. Ne framantam in inceputul si sfarsitul unei melodii.
Gadilau usor pe gat. Si te-am invitat la o cana de vorba.
Décor:
Aragaz pitit intre un dulap si un bufet. Deasupra bufetului o pictura roasa de priviri, geamul cat un ochi lenes. Pe peretele din fata un afis, cateva fotografii printate stand martore. Doua scaune cu cate trei picioare invarteau podeaua. Iesea un cui din podea, l-am invelit cu covorul rosu. Pe un dulap stateau cani cu zahar brun, cutia cu oregano, cu cimbru, cu vise, cu marar, cu sare. Plantele uscate umpleau camaruta. Te-am indemnat sa alegi.
"Astazi noi vom face ceaiul, il vom amesteca in asa fel incat sa nu mai poata fi regasit gustul vreodata. Sa fie de neinlocuit…"
Si alegeam: eu vreau doua flori de musetel, tu o bucata de mar uscat, mai adaug cateva degete de portocala rasa, tu un fir de floare de salcam, un varf de migdale maruntite, cateva flori de visin la tine… asa, acum o lingura sanatoasa de la mine la tine si invers… Si asa ne purtam printre formule tainice, pana mi-ai atins parul usor cu un abur din ceainic.
“Deschide usa…”, ai spus.
“E deschisa…de ce…?”
“Da… un spatiu nu poate inghiti un Wagner sau un Bach, sa zicem, si cand ii ascult deschid toate geamurile, usile, capacul sticlelor, las usa cuptorului plecata, trag repede de manerele sifonierului sa fac loc, as ridica si acoperisul…dar il inalta sunetele…abia atunci muzica se poate intinde, cotropeste fara a se anihila…asa si mireasma binevoitoare de acum…”
“si …te lasi purtat…?”
“din…?”
“spre…?”
“fara…?”
“prin!!!”
"-"

Lu

Absenta locului

Picaturi de suflet…
Imi iau sufletul in brate. Ii dau o palma de cer si si un colt de paine uscata sa il zgarie. Sa doara mai tare decat durerea ta. Prin ploaie il duc in fiecare mlastina, il las gol in fata gardurilor, strigand ragusit si fara voce.
Nu cere usi deschise, nici macar inchise. Mai simte cateodata fierul rece incoltind si incepe sa amorteasca. Nu are vreun gust amorteala in care se adanceste, nici vreun miros sau vreo lume moarta macar. Acea nestare e ..si atat. Prin simplul fapt ca sufletul se incapataneaza sa fie intr-o promisiune.
Maine va sta cuminte pe un trotuar, cel care-l va primi.

Lu

Ingemanare

Dialog cu Minu

M: Esti atat de eu incat zambesc zambetul tau..
L: Zambetul de nezambit al unui ceas netrait…
M: Tu stii de ce avem noi gropite mici in obraji?
L: Pentru ca, inainte de a fi, am apasat cu degetele curioase…
M: Pentru ca m-ai sarutat sa pot plange plansul vietii…
L: Minule, dar nasul de ce-l ai ridicat putin…?
M: Sa-l intalnesc pe al tau. Sunt in cautarea ta.
L: Si sprancenele, Minu, le avem stufoase. E aceeasi pecete a familiei ce-mi esti?
M: Da, Lu, iti sunt pornirea…
L: Pornirea de a te presimti…
M: Lu, dar de ce te-ai nascut inaintea mea?
L: Sa pregatesc lumea pentru sarbatoarea ta.
M: Am venit cu ochii mei verzi sa te imbratisez.
L: In ziua in care te-am invatat sa legi sireturile…
M: Tu tineai nodul cu degetul si eu te-am prins cu o funda mandra.
L: In seara in care eu priveam in stanga, tu in dreapta si strigate fiind, ne-am intors una spre cealalta, lovindu-ne usor cu dorul de noi.
M: In dimineata in care te trageam de sosete sa te trezesc la mine...
L: Si eu te trageam cu soseta inapoi spre a te odihni...
M: In anii in care suflam in lumanarile din tortul fericirii tale…
L: Si eu furam floarea fondanta din al tau…
M: In amiezele in care asezam timbre cu penseta…
L: Si in cele in care priveam farul de nestins…
M: Pana si de lumina…
L: In orele in care imparteam cate o paine si miroseai a aburi…
M: Mancam incet, tinand cu maneca o bucata mare si implinita…
L: Suflam sa poti inghiti usor…
M: Si eu sorbeam suflul tau inmiresmat…
L: Ingemanat...
M: ..Luminu

Lu

Calea

Timpul in care
mustaria se aseaza in parcul de jucarie,
parcul in icoana cu foita de aur,
icoana in intalnirea dintre joi si joi,
intalnirea pe banca japoneza,
banca japoneza pe un toc cu penita stramba,
penita pe hartia decolorata,
hartia pe pleoape,
pleoapele pe sarut,
sarutul pe zidul umed,
zidul pe bluza verde cu maneci mereu prea mari,
bluza pe un raft de brad,
raftul pe parfumul de levantica,
levantica pe saculetul crosetat,
sacul pe culorile din plante strivite,
culorile pe ibricul fara coada,
ibricul pe buza canii,
cana pe plicul de ceai cu cirese amare,
plicul pe apa alunecoasa,
apa pe un geam crapat,
geamul pe tesatura de frunze,
tesatura pe trotuarul stirb,
trotuarul pe ghete,
ghetele pe urme,
urmele pe noi…

Lu

Aaaa...Aaaa...

Seara cerul se impanzeste de ciori.
E aceeasi intunecare mereu. Toate magazinele deschise, brutariile, parcurile isi au un program intr-o bucla, dar se intorc in acelasi punct in care se umplu de smoala vascoasa.
Deschid geamul si le las sa strapunga. Le-as ademeni inauntru sa strige toate intr-un spatiu mic, aproape cat corpul meu, poate cu cateva amintiri mai mare. Nu vine vreodata doar una singura, ci un val care se unduieste si imbata.
Inghit in calea lor varfuri de copaci si oameni. Mi le imaginez insingurate intr-un loc fix purtat de fiecare in parte sub penele stralucitoare. Le ascult minute in sir si inchid ochii. Pot fi fluturi care striga imperceptibil Aaaa, Aaaa, Aaaa… Zambesc intr-un A care nu devine B sau Z, ci a. De parca dau glas durerilor si strigatelor asurzitoare din atatea suflete amutite. Balet fara miscare. Nu stiu daca inainteaza, daca se indeparteaza sau se rotesc pe loc. Cate una mai aluneca pe o creanga soioasa si sparge golul lasat pe cer.
Azi s-au asezat trei pe pervaz. Tara, tara vrem ostasi… Alerg spre ele cu putere sa sparg prinsoarea cu umerii mei goi. Ochii le sunt reci, stiu ca aveam dintotdeauna loc in acele sparturi de timp si ma opresc brusc. Ma intalnesc in adancul dintr-un margaritar mic si negru. E stralucitor. Orbeste.
A trecut…sunt un om intalnit.

Lu