Tic Tac




Tic Tac ingenunchiat de un ac posac.

Lu

Uneori orasul....



Te priveste cu ochi mari si mirati...Se rataceste pe strazile din tine, cauta intersectii...
Uneori alearga si se opreste brusc pentru ca i se pare ca l-a strigat cineva.
Uneori inspira adanc inainte sa adorma si sa viseze ca tu il privesti cu ochi mari si mirati, ca te ratacesti pe strazile lui, cautand intersectii. Ca alergi si te opresti brusc pentru ca ti se pare ca te-a strigat cineva...


Minu

Gatita-i viata

Azi m-a intampinat cu prajituri cu mere.
-Cum le-ati facut asa delicioase?
-Lu, asculta, e o reteta unica... se iau trei mere mai moi...le tai felii...mi-am amintit de un set de tavi argintate, ornate cu fructe de jur imprejur...apoi feliile le lasi putin la lumina soarelui se se rumeneasca...si acel ceainic avea maner de fildes sa nu friga...incingi o tigaie mare sa se poata rasfata in voie...tabloul lui Baba il infatisa pe Arghezi cu privirea lui iscoditoare, iar ochii din spatele ochelarilor imi pareau mai reci ca sticla ce-i invaluia...bucatile zemoase de mar le dai prin multa scortisoara...stiai ca Arghezi, dragul de el, spunea ca toata poezia lui nu face nici cat o ciorba buna de-a sotiei (Parascheva)?...trebuie neaparat sa ai esenta de vanilie sa stropesti cu cateva picaturi..si rom...cum era sa uit?...purtam manusi de dantela cand ieseam pe Calea Mosilor...mi-a placut o miniatura cu Regina Maria si imi mangaia mereu gatul...eram frumoasa, sic chiar...si Regina avea obrazul parca suflat cu nisip fin...le asezi in uleiul incins...oglinda care ma intampina dimineata avea rama sculptata...si setul de pahare care stiu ca iti plac...vezi, Lu, sunt din cristal si fiecare are inauntru sticlei, captiva si induiosatoare, cate o pruna crem sau aramie...ia sa umplu doua cu limonada sa ne minunam de lumina pe care o lasa pe masa...apoi iei feliile de mar ...sa nu le uiti pe foc!...si le asezi sa se odihneasca pe o farfurie neaparat sa pui putin zahar pudra peste ele...cred ca azi o sa pictez o icoana... Sfantul Gheorghe sa fie?...ah, dar nu mai am visiniu...atunci sa fierbem amandoua cateva foi de ceapa dulce de apa si le amestecam...toate...intr-o viata de om.

Lu

Pe Glinka

Cu inima la vedere




"Draguta mea"...uite-mi inima de tabla ce bate sub ochiul tau geometric.
(pe acoperisul unei case de pe Popa Marin se zbatea sub cer o inima printre altele)

Lu

Se rupe Cerul

Azi noapte ploua peste Bucuresti, de parca cerul era flamand sa ne inghita pe toti. Peste acoperisul de tabla se auzeau batai din degete si nu era nimeni sa deschida. Ma intrebam cine asteapta si cine ne cheama?
A tacut spre dimineata. Pesemne la lumina zorilor misterele se dezbraca.
Sunete:
- al apei ce uda gazonul din fata, e ca un bici sau o limba de dragon usturatoare.
- al frunzelor ce fosnesc si privesc pe furis in camera, rad pe infundate si isi spun secretele noastre.
- latratul cainilor de jos ce au custi simetrice. Sunt din lemn maro si acoperisul negru. Nu sunt la fel pentru a le domoli incaierarea, ci pentru a putea dormi fiecare dintre ei oriunde.
- al unei palete de covoare. Praful se arunca departe de covor si se intoarce inapoi, ca si cum ar fi legat cu ata.
- al tunetului prea intens sa putem distinge. Doar il adulmecam undeva in zare, mereu departe... Asa cum o gargarita nu percepe sunetele puternice si traieste linistita, poate si noi traim inconjurati de zgomote ce, alaturate, creeaza tacere...
- al geamului ce se loveste de privire.
- al rotilor unei masini ce opreste grabita si in pripa la trecerea de pe Beller. Oare candva se vor inventa strazi si trotuare rulante?
Oare am continua sa mergem si atunci? Cu picioarele, masini, biciclete, lumini?
- al tenisilor umezi de pe strada din Grozavesti, atarnand pe un fir dintre doi stalpi. Cu sireturile intortocheate, se leagana usor. O fi vrut cate cineva sa ajunga mai repede spre nori.
Si, intocmai ca in basme, si-a aruncat intai buzduganul.

Lu

Amintiri

UNCHIUL M.
La o nunta, ma jucam cu Minu printre scaune, luam bomboane si le mestecam repede sa mai putem ajunge si la urmatoarea...inainte sa fie luata de altcineva. Amandoua aveam coronite cu flori de miresica in par si rochite rosii de catifea. Simteam ca eram ale cuiva, ca apartineam una alteia si eram cuprinse de familie. Venise si unchiul M., cu a lui sotie, tanti T.
Imi aminteam cum se auzea un cantec vesel si intepreta striga nadusita la microfon:
"Cine-si inseala nevasta, sa se ridice acum ori niciodata!" Parea amenintatoare si jubila printre complici. Era asa micuta ca se pierdea, acoperita fiind de vocea-i puternica. Muzicantii trageau de instrumente, le articulau cand acestea se impotriveau cu vreo coarda sarita peste maini umflate de oboseala.
Unchiul M. era prins intre urari, pecetluiri si nu daduse importanta versurilor, aproape dialogului. Sotia lui, amuzata, ii soptise:
"M., ridica-te, spun ceva de zodia ta!"
Iar jovialul nostru "mustacios", dadu scaunul la o parte si spuse candid:
"Eu!!! Aici!!!"
Condamnatul nevinovat flutura un servetel alb de pace deasupra capului.
Iar azi...a ramas o caseta de la acea nunta.
O vad si te revad, unchi al copilariei. Zambeai si atunci, zambesti si acum, ne purtai intr-o imbratisare puternica si continua pe toti.
Azi, ca si la varsta fara ani...

Lu

"Prinsoare"

Adesea te "luam la o ceasca de vorba" in bucatarie. Tu incalzeai un ceai de musetel si eu suflam amuzata sa il fierb mai repede, ii dadeam aroma simpla a bucuriei.
Pe masa erau doua cesti ce nu-si mai incapeau in contur, se inaltau pe masura ce se insera in inima. Si iti spuneam vrute si nevrute.
Jucam adesea, intre doi biscuiti cu scortisoara, jocul "de-a nu-l lasa pe celalalt sa se stinga din neatentie":
"Azi am stat acasa cu dor..."
"...bucurie de cocor"
"...calator"
"...prin Obor..."
Cateodata, credeai ca datorita aburilor, nu te mai zaresc. Atunci te apropiai, ma imbratisai ca un val de aer cald si imi atingeai cu degetele curioase rani. Vrand sa te pierzi in ele, sa le umpli, le adanceai.
Dar ai ramas prins intre lumi, intre mine si tine, intre afara si inauntru in ziua in care cana verde se sparse. Tresarisem infrigurata de amintiri rascolite si imi alunecase dintre palme.
Pe podea, ultima picatura de ceai aromat lasase un curcubeu...

Lu